macerare

See also: maceraré

Italian

Etymology

From Latin mācerāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /ma.t͡ʃeˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: ma‧ce‧rà‧re

Verb

maceràre (first-person singular present màcero, first-person singular past historic macerài, past participle maceràto, auxiliary avére) (transitive)

  1. to macerate, to soak
  2. to torment, to mortify, to distress

Conjugation

Derived terms

Anagrams

Latin

Verb

mācerāre

  1. inflection of mācerō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From macera + -re.

    Noun

    macerare f (plural macerări)

    1. maceration

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative macerare macerarea macerări macerările
    genitive-dative macerări macerării macerări macerărilor
    vocative macerare, macerareo macerărilor

    Spanish

    Verb

    macerare

    1. first/third-person singular future subjunctive of macerar