loculos
Latin
Noun
loculōs
- accusative plural of loculus
Romanian
Etymology
Etymology tree
Adjective
loculos m or n (feminine singular loculoasă, masculine plural loculoși, feminine/neuter plural loculoase)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | loculos | loculoasă | loculoși | loculoase | ||
| definite | loculosul | loculoasa | loculoșii | loculoasele | |||
| genitive- dative |
indefinite | loculos | loculoase | loculoși | loculoase | ||
| definite | loculosului | loculoasei | loculoșilor | loculoaselor | |||
References
- loculos in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN