locul

See also: lòcul

Romanian

Etymology 1

Noun

locul

  1. definite nominative/accusative singular of loc

Etymology 2

    Borrowed from French locule.

    Noun

    locul m (plural loculi)

    1. (botany) loculus
    Declension
    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative locul loculul loculi loculii
    genitive-dative locul loculului loculi loculilor
    vocative loculule loculilor