iubitor

Romanian

Etymology

    From iubi + -tor.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ju.biˈtor/
    • Rhymes: -or
    • Hyphenation: iu‧bi‧tor

    Adjective

    iubitor m or n (feminine singular iubitoare, masculine plural iubitori, feminine/neuter plural iubitoare)

    1. loving, affectionate
      Synonyms: afectuos, drăgăstos, duios, tandru

    Declension

    Declension of iubitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite iubitor iubitoare iubitori iubitoare
    definite iubitorul iubitoarea iubitorii iubitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite iubitor iubitoare iubitori iubitoare
    definite iubitorului iubitoarei iubitorilor iubitoarelor

    Noun

    iubitor m (plural iubitori)

    1. enthusiast, amateur, lover
      Synonym: amator
      iubitor de animale ― animal lover
      • 1922, Radu Rosetti, chapter 6, in Amintiri [Memories]‎[1], Iași: Viața Românească, page 133:
        Tata era foarte aplecat spre plăcerile lumii, iubitor de sindrofii și de baluri, dansator pătimaș.
        Father was very much inclined towards worldly pleasures, a lover of social functions and balls, a consummate dancer.
      • 2019 September 12–18, Horia Corcheș, Dilema Veche‎[2], year 16, number 812, Bucharest, page 6:
        Sînt un iubitor de experiențe, dar sînt și un iubitor de cărți.
        I am a lover of experiences, but also a book lover.

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative iubitor iubitorul iubitori iubitorii
    genitive-dative iubitor iubitorului iubitori iubitorilor
    vocative iubitorule iubitorilor

    Further reading