improbitate

Latin

Noun

improbitāte

  1. ablative singular of improbitās

Romanian

Etymology

    Borrowed from French improbité. By surface analysis, in- + probitate.

    Noun

    improbitate f (plural improbități)

    1. improbity

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative improbitate improbitatea improbități improbitățile
    genitive-dative improbități improbității improbități improbităților
    vocative improbitate, improbitateo improbităților