ignorare

See also: ignoraré

Italian

Etymology

    From Latin īgnōrāre.

    Pronunciation

    • IPA(key): /iɲ.ɲoˈra.re/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: i‧gno‧rà‧re

    Verb

    ignoràre (first-person singular present ignòro, first-person singular past historic ignorài, past participle ignoràto, auxiliary avére) (transitive)

    1. not to know, to ignore, to be unaware of
      Synonym: non sapere
    2. to ignore, not to pay attention, to shrug off, to disregard
      Synonyms: non prestare attenzione, trascurare

    Conjugation

    Derived terms

    Anagrams

    Latin

    Verb

    ignōrāre

    1. inflection of ignōrō:
      1. present active infinitive
      2. second-person singular present passive imperative/indicative

    Romanian

    Etymology

      From ignora + -re.

      Noun

      ignorare f (plural ignorări)

      1. ignoring

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative ignorare ignorarea ignorări ignorările
      genitive-dative ignorări ignorării ignorări ignorărilor
      vocative ignorare, ignorareo ignorărilor

      Spanish

      Verb

      ignorare

      1. first/third-person singular future subjunctive of ignorar