hinteț
Romanian
Etymology
Noun
hinteț n (plural hintețe)
- diminutive of hinteu
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | hinteț | hintețul | hintețe | hintețele |
| genitive-dative | hinteț | hintețului | hintețe | hintețelor |
| vocative | hintețule | hintețelor | ||
References
- hinteț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN