halcă
Romanian
Etymology
Uncertain. Possibly borrowed from Yiddish חלק (kheylek, “piece, portion”).
Noun
halcă f (plural hălci)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | halcă | halca | hălci | hălcile |
| genitive-dative | hălci | hălcii | hălci | hălcilor |
| vocative | halcă, halco | hălcilor | ||