halca
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish حلقه (halka), borrowed from Arabic حَلْقَة (ḥalqa, “ring, loop”).
Noun
halca f (plural halcale)
- metal loop
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | halca | halcaua | halcale | halcalele |
| genitive-dative | halcale | halcalei | halcale | halcalelor |