glorificator

Latin

Verb

glōrificātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of glōrificō

Romanian

Etymology

    Borrowed from French glorificateur. By surface analysis, glorifica + -tor.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˌɡlo.ri.fi.kaˈtor/
    • Hyphenation: glo‧ri‧fi‧ca‧tor

    Adjective

    glorificator m or n (feminine singular glorificatoare, masculine plural glorificatori, feminine/neuter plural glorificatoare)

    1. glorifying

    Declension

    Declension of glorificator
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite glorificator glorificatoare glorificatori glorificatoare
    definite glorificatorul glorificatoarea glorificatorii glorificatoarele
    genitive-
    dative
    indefinite glorificator glorificatoare glorificatori glorificatoare
    definite glorificatorului glorificatoarei glorificatorilor glorificatoarelor