glorificare

See also: glorificaré

Italian

Etymology

From Late Latin glōrificāre (“to glorify”), from Latin glōria (“glory, fame, honour/honor”) + faciō (“to make”).

Pronunciation

  • IPA(key): /ɡlo.ri.fiˈka.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: glo‧ri‧fi‧cà‧re

Verb

glorificàre (first-person singular present glorìfico, first-person singular past historic glorificài, past participle glorificàto, auxiliary avére)

  1. to glorify

Conjugation

Latin

Verb

glōrificāre

  1. inflection of glōrificō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From glorifica + -re.

    Noun

    glorificare f (plural glorificări)

    1. glorification

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative glorificare glorificarea glorificări glorificările
    genitive-dative glorificări glorificării glorificări glorificărilor
    vocative glorificare, glorificareo glorificărilor

    Spanish

    Verb

    glorificare

    1. first/third-person singular future subjunctive of glorificar