furoare
Romanian
Etymology
Borrowed from French fureur, from Latin furor.
Noun
furoare f (plural furori)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | furoare | furoarea | furori | furorile |
| genitive-dative | furori | furorii | furori | furorilor |
| vocative | furoare, furoareo | furorilor | ||