fulgurant

English

Etymology

From Latin fulgur (“lightning”).

Adjective

fulgurant (comparative more fulgurant, superlative most fulgurant)

  1. Resembling a lightning flash; fulgurous.

Derived terms

Catalan

Etymology 1

From fulgurar, Latin fulgŭrante.

Pronunciation

Adjective

fulgurant m or f (masculine and feminine plural fulgurants)

  1. dazzling
  2. blistering

Further reading

Etymology 2

Verb

fulgurant

  1. gerund of fulgurar

French

Etymology

From Latin fulgur (“lightning”).

Pronunciation

  • Audio (Switzerland (Valais)):(file)
  • IPA(key): /fyl.ɡy.ʁɑ̃/
  • Audio (France (Vosges)):(file)
  • Audio (France (Vosges)):(file)

Participle

fulgurant

  1. present participle of fulgurer

Adjective

fulgurant (feminine fulgurante, masculine plural fulgurants, feminine plural fulgurantes)

  1. flashing, dazzling, full of lightning
  2. quick as a flash, fast as lightning
  3. (of pain) intense, sharp
  4. (in regards to the imagination or spirit) striking

Further reading

Latin

Verb

fulgurant

  1. third-person plural present active indicative of fulgurō

Romanian

Etymology

    Borrowed from French fulgurant.

    Adjective

    fulgurant m or n (feminine singular fulgurantă, masculine plural fulguranți, feminine/neuter plural fulgurante)

    1. fulgurant

    Declension

    Declension of fulgurant
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite fulgurant fulgurantă fulguranți fulgurante
    definite fulgurantul fulguranta fulguranții fulgurantele
    genitive-
    dative
    indefinite fulgurant fulgurante fulguranți fulgurante
    definite fulgurantului fulgurantei fulguranților fulgurantelor

    References

    • fulgurant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN