fireș
Romanian
Etymology
From fire + -eș. First attested in 1652.
Adjective
fireș m or n (feminine singular fireșă, masculine plural fireși, feminine/neuter plural fireșe)
- (obsolete) natural
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | fireș | fireșă | fireși | fireșe | ||
| definite | fireșul | fireșa | fireșii | fireșele | |||
| genitive- dative |
indefinite | fireș | fireșe | fireși | fireșe | ||
| definite | fireșului | fireșei | fireșilor | fireșelor | |||
References
- fireș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN