excurs

English

Verb

excurs

  1. third-person singular simple present indicative of excur

Anagrams

Catalan

Etymology

Learned borrowing from Latin excursus.

Noun

excurs m (plural excursos)

  1. excursus

Further reading

Romanian

Etymology

    Unadapted borrowing from Latin excursus.

    Noun

    excurs n (plural excursuri)

    1. excursus

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative excurs excursul excursuri excursurile
    genitive-dative excurs excursului excursuri excursurilor
    vocative excursule excursurilor

    References

    • excurs in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN