evaporare

See also: evaporaré

Italian

Etymology

From Latin ēvapōrāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /e.va.poˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: e‧va‧po‧rà‧re

Verb

evaporàre (first-person singular present evàporo or (traditional, careful style) evapóro[1], first-person singular past historic evaporài, past participle evaporàto, auxiliary (intransitive, of liquid) èssere or (intransitive, of a body of water, or transitive) avére)

  1. (intransitive) to evaporate, to turn into vapor (of liquid) [auxiliary essere]
  2. (intransitive) to evaporate, to lose liquid through evaporation (typically of a lake or other body of water) [auxiliary avere]
  3. (transitive) to (cause to) evaporate

Usage notes

  • Stress on the o, as in io evapóro, lui evapóra, is prescribed by various authorities but common usage puts stress on the a, as in io evàporo, lui evàpora. Contrast svaporare, where the stress is always on the o in root-stressed forms of the verb.

Conjugation

References

  1. ^ “evapora” in Luciano Canepari, Dizionario di Pronuncia Italiana (DiPI)

Further reading

  • “evaporare”, in Vocabolario Treccani on line (in Italian), Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2026
  • “evaporare” in Aldo Gabrielli, Grandi Dizionario Italiano (Hoepli)

Anagrams

Latin

Verb

ēvapōrāre

  1. inflection of ēvapōrō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From evapora + -re.

    Noun

    evaporare f (plural evaporări)

    1. evaporation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative evaporare evaporarea evaporări evaporările
    genitive-dative evaporări evaporării evaporări evaporărilor
    vocative evaporare, evaporareo evaporărilor

    Spanish

    Verb

    evaporare

    1. first/third-person singular future subjunctive of evaporar