epicurist
Dutch
Alternative forms
- Epicurist (superseded, dated)
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /ˌeː.pi.kyˈrɪst/
Audio: (file) - Hyphenation: epi‧cu‧rist
- Rhymes: -ɪst
Noun
epicurist m (plural epicuristen, no diminutive)
- Epicurean (follower of Epicureanism) [from 16th c.]
- Synonym: epicureeër
Derived terms
Romanian
Etymology
Etymology tree
Latin epicureuslbor.
Romanian epicureu
Romanian epicurist
Adjective
epicurist m or n (feminine singular epicuristă, masculine plural epicuriști, feminine/neuter plural epicuriste)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | epicurist | epicuristă | epicuriști | epicuriste | ||
| definite | epicuristul | epicurista | epicuriștii | epicuristele | |||
| genitive- dative |
indefinite | epicurist | epicuriste | epicuriști | epicuriste | ||
| definite | epicuristului | epicuristei | epicuriștilor | epicuristelor | |||