epicurist

Dutch

Alternative forms

  • Epicurist (superseded, dated)

Etymology

From Epicurus +‎ -ist.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˌeː.pi.kyˈrɪst/
  • Audio:(file)
  • Hyphenation: epi‧cu‧rist
  • Rhymes: -ɪst

Noun

epicurist m (plural epicuristen, no diminutive)

  1. Epicurean (follower of Epicureanism) [from 16th c.]
    Synonym: epicureeër

Derived terms

Romanian

Etymology

    From epicureu + -ist.

    Adjective

    epicurist m or n (feminine singular epicuristă, masculine plural epicuriști, feminine/neuter plural epicuriste)

    1. epicurean

    Declension

    Declension of epicurist
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite epicurist epicuristă epicuriști epicuriste
    definite epicuristul epicurista epicuriștii epicuristele
    genitive-
    dative
    indefinite epicurist epicuriste epicuriști epicuriste
    definite epicuristului epicuristei epicuriștilor epicuristelor