epicureu

Romanian

Etymology

    Learned borrowing from Latin epicureus.

    Adjective

    epicureu m or n (feminine singular epicuree, masculine plural epicurei, feminine/neuter plural epicuree)

    1. epicurean

    Declension

    Declension of epicureu
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite epicureu epicuree epicurei epicuree
    definite epicureul epicureea epicureii epicureele
    genitive-
    dative
    indefinite epicureu epicuree epicurei epicuree
    definite epicureului epicureei epicureilor epicureelor