efeminare
Romanian
Etymology
Noun
efeminare f (plural efeminări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | efeminare | efeminarea | efeminări | efeminările |
| genitive-dative | efeminări | efeminării | efeminări | efeminărilor |
| vocative | efeminare, efeminareo | efeminărilor | ||
Spanish
Verb
efeminare
- first/third-person singular future subjunctive of efeminar