dublu

See also: dubļu

Aromanian

Alternative forms

Etymology

Compare Romanian dublu; cf. French double. Ultimately from Latin duplus. See also diplo, from Greek.

Adjective

dublu

  1. double

Adverb

dublu

  1. double, twofold

Synonyms

Polish

Etymology

    See the etymology of the corresponding lemma form.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˈdu.blu/
    • Rhymes: -ublu
    • Syllabification: du‧blu

    Noun

    dublu m inan

    1. locative/vocative singular of dubel

    Romanian

    Etymology

      Borrowed from French double, itself from Latin dūplus.

      Pronunciation

      • IPA(key): /ˈdu.blu/
      • Audio:(file)

      Adjective

      dublu m or n (feminine singular dublă, masculine plural dubli, feminine/neuter plural duble)

      1. double
        Synonym: îndoit

      Declension

      Declension of dublu
      singular plural
      masculine neuter feminine masculine neuter feminine
      nominative-
      accusative
      indefinite dublu dublă dubli duble
      definite dublul dubla dublii dublele
      genitive-
      dative
      indefinite dublu duble dubli duble
      definite dublului dublei dublilor dublelor

      See also