decanal

English

Etymology 1

From French décanal.

Pronunciation

  • IPA(key): /dɪˈkeɪn.əl/, /ˈdɛ.kə.nəl/
  • Audio (Southern England):(file)

Adjective

decanal (comparative more decanal, superlative most decanal)

  1. Pertaining to a dean or deanery.
    decanal side
    decanal stall
    the decanal role in the university
    • 1809, Ralph Churton, The Life of Alexander Nowell, Dean of St. Paul's, Oxford: Oxford University Press, page 78:
      his rectorial as well as decanal residence
Derived terms
Translations

References

Etymology 2

    From decane + -al (“aldehyde”).

    Pronunciation

    Noun

    decanal (uncountable)

    1. (organic chemistry) The aliphatic aldehyde, CH3(CH2)8CHO, related to capric acid
    Synonyms
    Translations

    See also

    Anagrams

    Romanian

    Etymology

      Borrowed from French décanal. By surface analysis, decan + -al.

      Adjective

      decanal m or n (feminine singular decanală, masculine plural decanali, feminine/neuter plural decanale)

      1. decanal

      Declension

      Declension of decanal
      singular plural
      masculine neuter feminine masculine neuter feminine
      nominative-
      accusative
      indefinite decanal decanală decanali decanale
      definite decanalul decanala decanalii decanalele
      genitive-
      dative
      indefinite decanal decanale decanali decanale
      definite decanalului decanalei decanalilor decanalelor