daicar
Romanian
Etymology
Etymology tree
From daică + -ar.
Noun
daicar m (plural daicari)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | daicar | daicarul | daicari | daicarii |
| genitive-dative | daicar | daicarului | daicari | daicarilor |
| vocative | daicarule | daicarilor | ||
References
- daicar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN