daicar

Romanian

Etymology

    From daică + -ar.

    Noun

    daicar m (plural daicari)

    1. (regional) beggar, mendicant
      Synonym: cerșetor

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative daicar daicarul daicari daicarii
    genitive-dative daicar daicarului daicari daicarilor
    vocative daicarule daicarilor

    References

    • daicar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN