curbură
Romanian
Etymology
Etymology tree
Borrowed from French courbure.
Noun
curbură f (plural curburi)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | curbură | curbura | curburi | curburile |
| genitive-dative | curburi | curburii | curburi | curburilor |
| vocative | curbură, curburo | curburilor | ||
Synonyms
- cotitură
- meandră