cubicular

English

Etymology

    Learned borrowing from Latin cubiculāris (“relating to a bedroom”), from cubiculum (“small bedroom, bedchamber”)[1] + -āris (“suffix meaning ‘of or pertaining’ to forming adjectives”). Cubiculum is derived from cubāre (the present active infinitive of cubō (“to lie down, recline; to sleep”), possibly ultimately from Proto-Indo-European *ḱewb-) + -i- (interfix used between stems and suffixes) + -culum (an inflected form of -culus, a variant of -ulus (diminutive suffix)). Compare Middle English cubiculer (“servant working in a chamber, chamberlain”).[2]

    Pronunciation

    Adjective

    cubicular (not comparable)

    1. (obsolete) Belonging or relating to a bedchamber or bedroom.

    Derived terms

    References

    1. ^ “cubicular, adj.”, in OED Online Paid subscription required⁠, Oxford: Oxford University Press, June 2025.
    2. ^ “cūbicūlēr, n.”, in MED Online, Ann Arbor, Mich.: University of Michigan, 2007.

    Romanian

    Etymology

      Learned borrowing from Latin cubicularius.

      Noun

      cubicular m (plural cubiculari)

      1. bedchamber servant; valet

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative cubicular cubicularul cubiculari cubicularii
      genitive-dative cubicular cubicularului cubiculari cubicularilor
      vocative cubicularule cubicularilor

      References

      • cubicular in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN