cușmar
Romanian
Etymology
Etymology tree
Romanian cușmar
Noun
cușmar m (plural cușmari)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cușmar | cușmarul | cușmari | cușmarii |
| genitive-dative | cușmar | cușmarului | cușmari | cușmarilor |
| vocative | cușmarule | cușmarilor | ||
References
- cușmar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN