consolare

See also: consolaré

Italian

Pronunciation

  • IPA(key): /kon.soˈla.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: con‧so‧là‧re

Etymology 1

    From console (“consul”) +‎ -are.

    Adjective

    consolare m or f by sense (plural consolari)

    1. consular

    Etymology 2

    From Latin cōnsōlārī.

    Verb

    consolàre (first-person singular present consólo, first-person singular past historic consolài, past participle consolàto, auxiliary avére)

    1. (transitive) to console, comfort
    Conjugation

    Anagrams

    Latin

    Verb

    cōnsōlāre

    1. second-person singular present active imperative/indicative of cōnsōlor
    2. inflection of cōnsōlō:
      1. second-person singular present passive indicative/imperative
      2. present active infinitive

    Romanian

    Etymology

      From consola + -re.

      Noun

      consolare f (plural consolări)

      1. consolation

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative consolare consolarea consolări consolările
      genitive-dative consolări consolării consolări consolărilor
      vocative consolare, consolareo consolărilor

      Spanish

      Verb

      consolare

      1. first/third-person singular future subjunctive of consolar