clarificator

Interlingua

Etymology

From clarificar +‎ -tor.

Pronunciation

  • IPA(key): /kla.ri.fi.kaˈtor/

Noun

clarificator (plural clarificatores)

  1. clarifier, that which clarifies

Further reading

  • Alexander Gode (1951), Interlingua-English: A Dictionary of the International Language, New York: Storm Publishers, →OL

Latin

Verb

clārificātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of clārificō

Romanian

Etymology

    From clarifica + -tor.

    Adjective

    clarificator m or n (feminine singular clarificatoare, masculine plural clarificatori, feminine/neuter plural clarificatoare)

    1. clarifying

    Declension

    Declension of clarificator
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite clarificator clarificatoare clarificatori clarificatoare
    definite clarificatorul clarificatoarea clarificatorii clarificatoarele
    genitive-
    dative
    indefinite clarificator clarificatoare clarificatori clarificatoare
    definite clarificatorului clarificatoarei clarificatorilor clarificatoarelor