circumcidere

Latin

Verb

circumcīdēre

  1. inflection of circumcīdō:
    1. third-person plural perfect active indicative
    2. second-person singular future passive indicative

Verb

circumcīdere

  1. inflection of circumcīdō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From circumcide + -re.

    Noun

    circumcidere f (plural circumcideri)

    1. circumcision

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative circumcidere circumciderea circumcideri circumciderile
    genitive-dative circumcideri circumciderii circumcideri circumciderilor
    vocative circumcidere, circumcidereo circumciderilor

    References

    • circumcidere in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN