circumcidere
Latin
Verb
circumcīdēre
- inflection of circumcīdō:
- third-person plural perfect active indicative
- second-person singular future passive indicative
Verb
circumcīdere
- inflection of circumcīdō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Etymology tree
From circumcide + -re.
Noun
circumcidere f (plural circumcideri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | circumcidere | circumciderea | circumcideri | circumciderile |
| genitive-dative | circumcideri | circumciderii | circumcideri | circumciderilor |
| vocative | circumcidere, circumcidereo | circumciderilor | ||
References
- circumcidere in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN