chică
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic кука (kuka).
Noun
chică f (plural chici)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | chică | chica | chici | chicile |
| genitive-dative | chici | chicii | chici | chicilor |
| vocative | chică, chico | chicilor | ||
References
- chică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN