carlingă
Romanian
Etymology
Borrowed from French carlingue.
Noun
carlingă f (plural carlingi)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | carlingă | carlinga | carlingi | carlingile |
| genitive-dative | carlingi | carlingii | carlingi | carlingilor |
| vocative | carlingă, carlingo | carlingilor | ||