carete
See also: caréte
Latin
Verb
carēte
- second-person plural present active imperative of careō
Romanian
Etymology
Noun
carete m (plural careți)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | carete | careteul | careți | careții |
| genitive-dative | carete | careteului | careți | careților |
| vocative | careteule | careților | ||