carete

See also: caréte

Latin

Verb

carēte

  1. second-person plural present active imperative of careō

Romanian

Etymology

    From car + -ete.

    Noun

    carete m (plural careți)

    1. larvae on food

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative carete careteul careți careții
    genitive-dative carete careteului careți careților
    vocative careteule careților