blănui

Romanian

Etymology

    From blană + -ui.

    Verb

    a blănui (third-person singular present blănuiește, past participle blănuit) 4th conjugation

    1. to fur

    Conjugation

    References

    • blănui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN