biruit
Romanian
Etymology
From birui.
Adjective
biruit m or n (feminine singular biruită, masculine plural biruiți, feminine/neuter plural biruite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | biruit | biruită | biruiți | biruite | ||
| definite | biruitul | biruita | biruiții | biruitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | biruit | biruite | biruiți | biruite | ||
| definite | biruitului | biruitei | biruiților | biruitelor | |||
Verb
biruit (past participle of birui)
- past participle of birui