bilocular

English

Etymology

From bi- +‎ locule +‎ -ar.

Adjective

bilocular (not comparable)

  1. Having two locules or loculi (chambers, cells, or compartments).
    Synonym: biloculate
    Coordinate terms: unilocular, uniloculate; multilocular, multiloculate, multiloculated, plurilocular

Derived terms

Translations

See also

Romanian

Etymology

    Borrowed from French biloculaire.

    Adjective

    bilocular m or n (feminine singular biloculară, masculine plural biloculari, feminine/neuter plural biloculare)

    1. bilocular

    Declension

    Declension of bilocular
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite bilocular biloculară biloculari biloculare
    definite bilocularul biloculara bilocularii bilocularele
    genitive-
    dative
    indefinite bilocular biloculare biloculari biloculare
    definite bilocularului bilocularei bilocularilor bilocularelor

    References

    • bilocular in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

    Spanish

    Pronunciation

    • IPA(key): /bilokuˈlaɾ/ [bi.lo.kuˈlaɾ]
    • Rhymes: -aɾ
    • Syllabification: bi‧lo‧cu‧lar

    Adjective

    bilocular m or f (masculine and feminine plural biloculares)

    1. bilocular

    Further reading