bifigan
Old English
Pronunciation
- IPA(key): /ˈbi.fi.jɑn/, [ˈbi.vi.jɑn]
Verb
bifiġan
- alternative form of bifian
Conjugation
Conjugation of bifiġan (weak, class 2)
| infinitive | bifiġan | bifiġenne |
|---|---|---|
| indicative mood | present tense | past tense |
| first person singular | bifiġe | bifode |
| second person singular | bifast | bifodest |
| third person singular | bifaþ | bifode |
| plural | bifiġaþ | bifodon |
| subjunctive | present tense | past tense |
| singular | bifiġe | bifode |
| plural | bifiġen | bifoden |
| imperative | ||
| singular | bifa | |
| plural | bifiġaþ | |
| participle | present | past |
| bifiġende | (ġe)bifod | |