bănicer

Romanian

Etymology

    From baniță + -ar.

    Noun

    bănicer m (plural băniceri)

    1. diminutive of baniță

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative bănicer bănicerul băniceri bănicerii
    genitive-dative bănicer bănicerului băniceri bănicerilor
    vocative bănicerule bănicerilor

    References

    • bănicer in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN