aventurare

See also: aventuraré

Romanian

Etymology

    From aventura + -re.

    Noun

    aventurare f (plural aventurări)

    1. endangerment

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative aventurare aventurarea aventurări aventurările
    genitive-dative aventurări aventurării aventurări aventurărilor
    vocative aventurare, aventurareo aventurărilor

    References

    • aventurare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

    Spanish

    Verb

    aventurare

    1. first/third-person singular future subjunctive of aventurar