autoafirmare

Romanian

Etymology

    From autoafirma + -re.

    Noun

    autoafirmare f (plural autoafirmări)

    1. self-assertion

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative autoafirmare autoafirmarea autoafirmări autoafirmările
    genitive-dative autoafirmări autoafirmării autoafirmări autoafirmărilor
    vocative autoafirmare, autoafirmareo autoafirmărilor

    Spanish

    Verb

    autoafirmare

    1. only used in me autoafirmare, first-person singular future subjunctive of autoafirmarse
    2. only used in se autoafirmare, third-person singular future subjunctive of autoafirmarse