atribua

Portuguese

Verb

atribua

  1. inflection of atribuir:
    1. first/third-person singular present subjunctive
    2. third-person singular imperative

Romanian

Etymology

    Borrowed from French attribuer.

    Verb

    a atribua (third-person singular present atribuează, past participle atribuat) 1st conjugation

    1. (obsolete, rare) to attribute

    Conjugation

    References

    • atribua in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN