atestare
See also: atestaré
Romanian
Etymology
Noun
atestare f (plural atestări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | atestare | atestarea | atestări | atestările |
| genitive-dative | atestări | atestării | atestări | atestărilor |
| vocative | atestare, atestareo | atestărilor | ||
Spanish
Verb
atestare
- first/third-person singular future subjunctive of atestar