asfințit
Romanian
Etymology
From the past participle of asfinți.
Noun
asfințit n (plural asfințituri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | asfințit | asfințitul | asfințituri | asfințiturile |
| genitive-dative | asfințit | asfințitului | asfințituri | asfințiturilor |
| vocative | asfințitule | asfințiturilor | ||