armat

See also: armât

Catalan

Etymology

    Inherited from Latin armātus.

    Pronunciation

    • IPA(key): (Northern, Balearic, Central) [ərˈmat]
    • IPA(key): (Valencia) [aɾˈmat]
    • IPA(key): (Northwestern) [arˈmat]
    • Audio (Barcelona):(file)
    • Rhymes: -at

    Adjective

    armat (feminine armada, masculine plural armats, feminine plural armades)

    1. armed

    Participle

    armat (feminine armada, masculine plural armats, feminine plural armades)

    1. past participle of armar

    Latin

    Verb

    armat

    1. third-person singular present active indicative of armō

    Maltese

    Verb

    armat

    1. third-person feminine singular perfect of arma

    Polish

    Etymology

      See the etymology of the corresponding lemma form.

      Pronunciation

      • IPA(key): /ˈar.mat/
      • Rhymes: -armat
      • Syllabification: ar‧mat

      Noun

      armat f

      1. genitive plural of armata

      Romanian

      Etymology

      Past participle of arma. From Latin armātus.

      Pronunciation

      • IPA(key): /arˈmat/

      Adjective

      armat m or n (feminine singular armată, masculine plural armați, feminine/neuter plural armate)

      1. armed, furnished with weapons

      Declension

      Declension of armat
      singular plural
      masculine neuter feminine masculine neuter feminine
      nominative-
      accusative
      indefinite armat armată armați armate
      definite armatul armata armații armatele
      genitive-
      dative
      indefinite armat armate armați armate
      definite armatului armatei armaților armatelor

      Verb

      armat

      1. past participle of arma