arestui
Romanian
Etymology
Borrowed from Russian арестовать (arestovatʹ).
Verb
a arestui (third-person singular present arestuiește, past participle arestuit) 4th conjugation
- (dated) to arrest
Conjugation
conjugation of arestui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a arestui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | arestuind | ||||||
| past participle | arestuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | arestuiesc | arestuiești | arestuiește | arestuim | arestuiți | arestuiesc | |
| imperfect | arestuiam | arestuiai | arestuia | arestuiam | arestuiați | arestuiau | |
| simple perfect | arestuii | arestuiși | arestui | arestuirăm | arestuirăți | arestuiră | |
| pluperfect | arestuisem | arestuiseși | arestuise | arestuiserăm | arestuiserăți | arestuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să arestuiesc | să arestuiești | să arestuiască | să arestuim | să arestuiți | să arestuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | arestuiește | arestuiți | |||||
| negative | nu arestui | nu arestuiți | |||||