arbitrare

See also: arbitraré and arbiträre

Italian

Etymology

From Latin arbitrārī.

Pronunciation

  • IPA(key): /ar.biˈtra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: ar‧bi‧trà‧re

Verb

arbitràre (first-person singular present àrbitro, first-person singular past historic arbitrài, past participle arbitràto, auxiliary avére) (transitive or intransitive)

  1. to referee or umpire
  2. to arbitrate

Conjugation

Derived terms

Further reading

  • “arbitrare”, in Vocabolario Treccani on line (in Italian), Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2026

Anagrams

Latin

Verb

arbitrāre

  1. inflection of arbitrō:
    1. second-person singular present passive indicative/imperative
    2. present active infinitive
  2. second-person singular present active imperative/indicative of arbitror

Romanian

Etymology

    From arbitra + -re.

    Noun

    arbitrare f (plural arbitrări)

    1. arbitration

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative arbitrare arbitrarea arbitrări arbitrările
    genitive-dative arbitrări arbitrării arbitrări arbitrărilor
    vocative arbitrare, arbitrareo arbitrărilor

    Spanish

    Verb

    arbitrare

    1. first/third-person singular future subjunctive of arbitrar