aiurare
Romanian
Etymology
Noun
aiurare f (plural aiurări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | aiurare | aiurarea | aiurări | aiurările |
| genitive-dative | aiurări | aiurării | aiurări | aiurărilor |
| vocative | aiurare, aiurareo | aiurărilor | ||