aiurare

Romanian

Etymology

    From aiura + -re.

    Noun

    aiurare f (plural aiurări)

    1. delirium

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative aiurare aiurarea aiurări aiurările
    genitive-dative aiurări aiurării aiurări aiurărilor
    vocative aiurare, aiurareo aiurărilor