abjurare

See also: abjuraré

Romanian

Etymology

    From abjura + -re.

    Pronunciation

    • IPA(key): /abʒuˈrare/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: ab‧ju‧rá‧re

    Noun

    abjurare f (plural abjurări)

    1. abjuration

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative abjurare abjurarea abjurări abjurările
    genitive-dative abjurări abjurării abjurări abjurărilor
    vocative abjurare, abjurareo abjurărilor

    Spanish

    Verb

    abjurare

    1. first/third-person singular future subjunctive of abjurar