țintar

Romanian

Etymology

    From țintă + -ar.

    Noun

    țintar m (plural țintare)

    1. nine men's morris

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative țintar țintarul țintare țintarei
    genitive-dative țintar țintarului țintare țintarelor
    vocative țintarule țintarelor