șumar
Romanian
Etymology
Borrowed from Serbo-Croatian šumar.
Noun
șumar m (plural șumari)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | șumar | șumarul | șumari | șumarii |
| genitive-dative | șumar | șumarului | șumari | șumarilor |
| vocative | șumarule | șumarilor | ||