îndritui

Romanian

Etymology

    From în- + drit + -ui.

    Verb

    a îndritui (third-person singular present îndrituie, past participle îndrituit) 4th conjugation

    1. (obsolete) to be entitled, to be authorized

    Conjugation

    References

    • îndritui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN