zvoniț

Romanian

Etymology

    From zvon + -eț.

    Noun

    zvoniț n (plural zvonițe)

    1. a small bell

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative zvoniț zvonițul zvonițe zvonițele
    genitive-dative zvoniț zvonițului zvonițe zvonițelor
    vocative zvonițule zvonițelor

    References

    • zvoniț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN